luni

ÎN AMINTIRE...

  • Ca să-ndulcesc amarul bunului rămas 
    mă tot întreb:Ce aș putea să-ți las, 
    să-ți mai vorbească despre mine 

    ... când îți voi fi doar ieri și niciodată mâine?! 

    Aș înmuia în dor un fir de busuioc 
    să-ți scriu poemul ce ne-a adus noroc 
    cu-n colț albastru,de cer înseninat 
    pe partea de suflet care m-a purtat. 

    Aș stoarce cerneală roșie,ce frige 
    din macii pe care-nvat a-i stinge, 
    ți-aș incrusta în palmă un refren 
    cu rime de-nceputuri de poem. 

    Un ultim vers ți-aș scrie,de-aș putea 
    pe partea inimii care era a mea 
    cu razele dintr-un mănunchi de stele 
    să-ți rămân arzândă,veșnică,...ca ele! 

    MARIA de ALBA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu