luni

ÎN AMINTIRE...

  • Ca să-ndulcesc amarul bunului rămas 
    mă tot întreb:Ce aș putea să-ți las, 
    să-ți mai vorbească despre mine 

    ... când îți voi fi doar ieri și niciodată mâine?! 

    Aș înmuia în dor un fir de busuioc 
    să-ți scriu poemul ce ne-a adus noroc 
    cu-n colț albastru,de cer înseninat 
    pe partea de suflet care m-a purtat. 

    Aș stoarce cerneală roșie,ce frige 
    din macii pe care-nvat a-i stinge, 
    ți-aș incrusta în palmă un refren 
    cu rime de-nceputuri de poem. 

    Un ultim vers ți-aș scrie,de-aș putea 
    pe partea inimii care era a mea 
    cu razele dintr-un mănunchi de stele 
    să-ți rămân arzândă,veșnică,...ca ele! 

    MARIA de ALBA

Un vis


joi

Eu sunt straina

Eu sunt straina ce-ti mangaie clipa,
Cand vrei sa crezi in vise de iubire.
Dar cand in palma ta ii simti aripa,
Iti e usor s-o faci o amintire
Eu sunt straina ce-ti iubeste plansul,
Cand totul ti-e pierdut si trist in suflet.
Dar cand ii simti asa aproape glasul,
Tu uiti originea acelui zambet
Eu sunt straina care tremuranda,
Iti picura in vas comori din ea
Dar cand in bratul tau o simti flamanda,
O-ndepartezi si cauti alta stea...

duminică

Ploaia

De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
Cum taci…
Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
Să simt cum intră apa în odaie.
Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
Şi apa intră-ntruna în odaie…
Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
Să văd cum intră apa în odaie…
Să ne spălăm păcatele,
Să fim curaţi,
Îndrăgostiţi adevăraţi,
Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
Să fim curaţi doar noi…

 

 

(Cristian Lisandru n.18 iulie 1968, Bucureşti)

 

About these ads

miercuri

Andrea Bocelli - L'Appuntamento

...........vremea a trecut peste chipul meu...indata implinesc 33 de ani...parca astept totusi sa inceapa viata,,....Va dedic aceasta melodie,superba,,



joi

Dialog imaginar

Ea te-a iubit....
Ea care ti-a stat alaturi si a crezut in tine atunci cand nimeni nu mai credea, nici macar tu!
Ea te iubea cu disperarea unui copil ce tocmai isi pierduse jucaria preferata, dar nu ai stiut s-o apreciezi. Ai facut tot ce ti-a stat in putinta s-o indepartezi, s-o respingi si s-o ai la primul semn. 
Acum te uiti la ea, o privesti si printre lacrimi amare si regrete tardive iti dai seama ce mult te-a iubit. Cearcanele ei iti spun multe, la fel si ochii ei mari si ficsi... candva te pierdeai si te regaseai in ei.
Ea te-a iubit si a indraznit sa viseze si sa isi doreasca sa imbatraneasca in bratele tale, se visa alaturi de tine pana la sfarsit. Cat de dureros si de tragic! De ce oare atata suferinta? La ce e buna ea, "dezamagirea"?

A trebuit sa alegi si pentru ea, a trebuit sa-i predai o lectie m
ult prea dura asemeni unui dascal vanitos, mult prea drastic.
Tu ai avut sufletul ei la picioarele tale asemeni unui rege ce tocmai a primit ofranda de la una din multele supuse. Pentru ea TU AI FOST TOTUL!

Te-a iertat pentru toate vorbele dureroase aruncate in nestire si-n nepasare, te-a iertat din prima zi ..
Dar intr-un sfarsit s-a recunoscut invinsa, cu capul plecat a infipt bine in pamant acel steag alb si a plecat... Acum e tarziu pentru regrete...

Ea te-a iubit mai presus de tot si decat toate. Cat de norocos ai fost si cat de putin ai apreciat iubirea pe care chiar tu candva ai chemat-o!
Ea te-a iubit, suflet obosit de atatea cautari! Acum nu-ti mai ramane decat s-o privesti in ochi, sa-i iei mainile si sa i le duci la pieptul tau, sa-i mai mangai sufletul cu o privire si cu acelasi zambet ....
Priveste-i acum ochii obositi de atatea lacrimi varsate, de atatea nopti nedormite, de-atatea ganduri ce nu i-au dat pace... pentru ca ea, ea te-a iubit!

- Lucian Pintilie