joi
marți
joi
Nu poti…
Nu poti vorbi despre iubire
Fara sa simti al ei fior,
Caci omul ce descrie o privire
N-o simte daca este choir.
Ca-n viata numai cel iubit
Si care va iubi la randul sau,
Va sti ca trandafirul inflorit
Are si spini pe firul sau.
Nu spune vorbe tandre nimanui
Cand sufletul iti este gol,
Pentru ca nu-i usor sa spui
Unui buchet de crini,ca florile ii mor.
Ca nu-i usor sa spui ca vei pleca
Si nu te vei intoarce niciodata,
De langa cel ce te-a iubit candva
Si ti-a lasat deschis zavorul de la poarta.
Poate la poarta ce-a ramas deshisa
Si te asteapta sa revii,
Intr-un sfarsit de toamna trista
Vei sti, ca n-ai stiut, ce-nseamna a iubi.
Dorel Dumitru.
miercuri
luni
sâmbătă
vineri
Astă noapte
Astă noapte visul tandru
M-a atins încet pe mână
Tu-mi zâmbeai, şi-n luna plină
Eram noi, pe-o apă lină
Mă priveai cu ochii trişti
Şi mă-mbrăţişai cu gândul
De pe pleoape parcă-n glumă
Lacrimi reci cădeau cu rândul
M-ai atins încet pe frunte
Te-ai întins să mă săruţi
Dar te-au depărtat de mine
Depărtările din munţi
Astă noapte luna mândră
Îmi vorbea duios de tine
Şi-mi şoptea că mâine seară
Ai să te întorci la mine
Am zâmbit voios iubito
Că te voi primi în prag
Şi că doar o noapte este
Până te-oi iubi cu drag
Apoi fin, să nu se stingă
Am luat visul de mână
Numai el, eu...şi cu tine
Rătăceam în lună plină
Dar o geană de lumină
Mi-a sclipit în ochi o clipă
Apoi visul...şi cu tine
Aţi plecat, pe o aripă
Acum parcă-aud prin neguri
Cum mă minte visul rău
Aşteptând să vină noaptea
Tot oftez, de dorul tău…
Sandu Cătinean
M-a atins încet pe mână
Tu-mi zâmbeai, şi-n luna plină
Eram noi, pe-o apă lină
Mă priveai cu ochii trişti
Şi mă-mbrăţişai cu gândul
De pe pleoape parcă-n glumă
Lacrimi reci cădeau cu rândul
M-ai atins încet pe frunte
Te-ai întins să mă săruţi
Dar te-au depărtat de mine
Depărtările din munţi
Astă noapte luna mândră
Îmi vorbea duios de tine
Şi-mi şoptea că mâine seară
Ai să te întorci la mine
Am zâmbit voios iubito
Că te voi primi în prag
Şi că doar o noapte este
Până te-oi iubi cu drag
Apoi fin, să nu se stingă
Am luat visul de mână
Numai el, eu...şi cu tine
Rătăceam în lună plină
Dar o geană de lumină
Mi-a sclipit în ochi o clipă
Apoi visul...şi cu tine
Aţi plecat, pe o aripă
Acum parcă-aud prin neguri
Cum mă minte visul rău
Aşteptând să vină noaptea
Tot oftez, de dorul tău…
Sandu Cătinean
miercuri
Zadarnic te prefaci că m-ai uitat...
Zadarnic te prefaci că m-ai uitat
Îţi chinui gândul ca să uiţi de mine
Surâsul ţi-l îneci în râs amar
Dar când mă vezi, să mă săruţi îţi vine...
Îţi chinui gândul ca să uiţi de mine
Surâsul ţi-l îneci în râs amar
Dar când mă vezi, să mă săruţi îţi vine...
Te astept...
Te astept...
Te astept frumoasa doamna
Pe-aceiasi banca nevopsita,
Unde am stat in fiecare toamna
Sub ploi de frunza ofilita.
Ca a trecut grabita vara
Si parcu-i mai batran acum,
Coboara pe alee seara
Si-ntoarce alta fila din album.
Trecut-au anii peste noi
Si-au asternut pe banca praful,
Iar apa unei triste ploi
Ne scrie pe alee epitaful.
Dorel Dumitru
Te-am revăzut aseară...
Te-am revăzut aseară pe-o străduță
De-atâția ani nu mai știam nimic
M-am rezemat cu spaimă de-un perete
Vroiam să plec, dar te-am privit un pic...
În colțul gurii-aveai o nouă formă
Nimic din ce erai nu mai vedeam
Și-n clipa-n care m-ai privit sălbatec
Știut-am dureros...te mai iubeam...
Pe umeri îți curgeau alte șuvițe
Mă tot uitam și nu mă dumiream
Aveai în ochi o-ncrâncenare mută
Un zâmbet trist, ce nu mi-l aminteam...
Tot ce-am iubit m-a fulgerat deodată
Tablouri vechi îmi luminau prin minte
Am vrut ca să te strig să-ți spun ”iubito”
Dar gura mea...nu mai rostea cuvinte...
Te-ai rezemat cu grijă de-un pervaz
Vitrina tremura de mila noastră
Din ochi-ți triști curgeau tăcute vorbe
Și te-ai întors...plângând către fereastră....
Vroiam să merg și să te iau de mână
Ca să te-aduc din nou în lumea mea
Dar ochii i-ai întors plângând amarnic
Și-atunci am înțeles...n-ai mai putea....
Se zguduia și-un pom de-atâta milă
Ce mult înseamnă să te rătăcești...
Te plimbi prin ani cu inima zdrobită
Ai vrea să uiți...dar încă mai iubești...
Sandu Cătinean din Bonţida
De-atâția ani nu mai știam nimic
M-am rezemat cu spaimă de-un perete
Vroiam să plec, dar te-am privit un pic...
În colțul gurii-aveai o nouă formă
Nimic din ce erai nu mai vedeam
Și-n clipa-n care m-ai privit sălbatec
Știut-am dureros...te mai iubeam...
Pe umeri îți curgeau alte șuvițe
Mă tot uitam și nu mă dumiream
Aveai în ochi o-ncrâncenare mută
Un zâmbet trist, ce nu mi-l aminteam...
Tot ce-am iubit m-a fulgerat deodată
Tablouri vechi îmi luminau prin minte
Am vrut ca să te strig să-ți spun ”iubito”
Dar gura mea...nu mai rostea cuvinte...
Te-ai rezemat cu grijă de-un pervaz
Vitrina tremura de mila noastră
Din ochi-ți triști curgeau tăcute vorbe
Și te-ai întors...plângând către fereastră....
Vroiam să merg și să te iau de mână
Ca să te-aduc din nou în lumea mea
Dar ochii i-ai întors plângând amarnic
Și-atunci am înțeles...n-ai mai putea....
Se zguduia și-un pom de-atâta milă
Ce mult înseamnă să te rătăcești...
Te plimbi prin ani cu inima zdrobită
Ai vrea să uiți...dar încă mai iubești...
Sandu Cătinean din Bonţida
duminică
Sa nu uiti...
Pot scrie un roman de iubire..
Sa nu uiti ....ca pentru noi, timpul ,candva ,s-a oprit o clipa in loc...Sa nu uiti ...clipele dulci si amare ,traite impreuna...Sa nu uiti ...ca ti-am desenat chipul pe suflet ,cu zambete si lacrimi...Sa nu uiti... ca ochii mei au scris in tine o poveste de iubire...
Sa nu uiti ...ca am trecut prin viata ta ....ca ai trecut prin viata mea ...Sa nu uiti ca viata merge inainte oricat de grea ar fi....
sâmbătă
Fără tine
Fără tine
A mai trecut, ce-i drept, un an,
Cu ploi, cu zîmbete, cu rău şi bine,
Simt cum m-apasă timpul viclean,
…a mai trecut încă un an fără tine.
Cred că pricep: … trecutu’ l-ai răpus,
Acum spre alte zări priveşti
Firesc mă-ntreb de cîte ori ai pus
A noastră dragoste, printre greşelile copilăreşti?
Mi-e clar cât de frumoasă-i viaţa
Mi-e clar, … nimic la infinit nu ţine.
Voi zâmbi la lună, voi privi dimineaţa,
Şi tot ce va fi, va fi fără tine.
A mai trecut, ce-i drept, un an,
Cu ploi, cu zîmbete, cu rău şi bine,
Simt cum m-apasă timpul viclean,
…a mai trecut încă un an fără tine.
Cred că pricep: … trecutu’ l-ai răpus,
Acum spre alte zări priveşti
Firesc mă-ntreb de cîte ori ai pus
A noastră dragoste, printre greşelile copilăreşti?
Mi-e clar cât de frumoasă-i viaţa
Mi-e clar, … nimic la infinit nu ţine.
Voi zâmbi la lună, voi privi dimineaţa,
Şi tot ce va fi, va fi fără tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)