Mă iartă dacă ți-am rămas povară

În ochii tăi mereu am stat ascunsa
De tot ce mi-a fost teamă uneori,
Și-n dorul unei lacrimi am pătruns
Să nu mă pierzi, cu visele în zori.

Ți-am pus statornicie prin iubire
...

Dorind să-mi fii tu singurul popas,
Făcut când toate-ajung o rătăcire
Și trebuie să spui, un bun rămas.

Primește-mă în vis pentru o clipă
Fără să-mi ceri trecutul înapoi,
Când viața prin iubire se-nfiripă
Și toate depărtările se-mpart la doi.

Mă iartă dacă ți-am rămas povară
În ochii plini de lacrimi și dureri,
Și treptele-mi spre suflet le coboară
Din viața netrăită să mă ceri....