miercuri

Când timpul plânge între noi-Poezia zilei !

De unde-mi vii, din care vremi uitate
şi din ce timp, din care depărtări?
De ce-amăgeşti azi gânduri vinovate
Cu un surâs şi râuri de uitări?

Unde te duci, când nu mai ştiu de tine?
Ce braţe te cuprind cu tainic dor?
Ce buze cer sărutul tău, şi-n cine
Suflarea ta se schimbă în fior?

Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?
în mângâierea cui te mai alinţi?
Ce stele-ţi ard în ochi, când uiţi de tine
Iar buze, trup şi şoapte-ţi sunt fierbinţi?

Care e gustul sărutării tale,
Cât e de tandră-mbrăţişarea ta,
Nicicând nu voi afla! şi-mi cad petale
Din flori cu nume trist: "nu mă uita"....

Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,
Mă doare visul ce-a-nflorit târziu
şi-o lacrimă îmi picură în suflet
Din tot ce-am fost şi nu mai ştiu să fiu.

Se stinge-n trup o flacăra aprinsă
Prin ochii tăi frumoşi, în ochii-mi goi,
şi-aud tăcerea ta, o floare ninsă
A timpului ce plânge între noi...
 
 
Versuri : Marian Burtoi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu