Iubirea pierduta

În vara aceasta noi doi ne-am pierdut
Uitând de iubirea ce-a ars şi-a durut
Curând o să fie şi munţi între noi
Frumoasele clipe pier duse de ploi.

Am fost fericiţi,dar rămânem tăcuţi
Şi-n noaptea aceasta vom merge desculţi
Prin iarba culcată de ploile reci
Pierzându-ne unul de altul pe veci.

Şi cât ne-am iubit şi-am sperat amândoi
Şi cât am fi vrut să rămânem în doi
Dar rănile dor şi nu poţi să le-opreşti
Şi sapă adânc şi te miri că trăieşti.

Ne pierdem încet duşi de alte chemări
Opriţi la-ntâmplare în mari depărtări
Iubirea-i o piatră-aruncată în drum
Din flacăra ei n-a rămas decât scrum.

De ce ţi-ai ales clipa asta să pleci?
Când tristă eram şi simţeam lacrimi reci
Ce greu e când eşti rătăcit prin ninsori
Şi nimeni nu ştie cărarea spre zori.

Durerea e mută şi totul e stins
Şi dragostea moare în sufletu-nvins
Căci viaţa-i făcută să doară mereu
În noi ea loveşte şi-atunci când ni-e greu.

Să rupem în două iubirea din noi
Ce-a fost mai frumos să-mpartem la doi
Şi-apoi să păşim fiecare pe-alt drum
Căci dragostea noastră apune acum.

Privindu-ne-n ochi ca-ntr-o mare de dor
Ne luăm rămas bun cu un tremur uşor
Ne spunem adio,adio şi-atât
Şi totul se stinge-ntr-un ultim sărut.

Dar ploaia va cade pe buzele moi
Şi lacrimi fierbinţi se vor pierde în noi
Şi trişti lângă-un ultim şi vechi felinar
Vom plânge,căci totul a fost în zadar.

Dar poate vreodată vei crede-n sfârşit
Ce mult am sperat şi ce mult te-am iubit
Dar va fi prea târziu să mai ardă în noi
Iubirea pierdută în tristele ploi.

3/4 SEPTEMBRIE 1989 – ARINI